De când are Moș Crăciun sanie? Povestea unui vehicul zburător

Cum călătorea Sfântul Nicolae înainte de sanie?

Sfântul Nicolae european n-a avut niciodată nevoie de reni. Nu trăia lângă Cercul Polar. În Lorena, ziare din 1898, 1914 și 1921 păstrate pe Gallica îl arată călare pe un măgar, pe o măgăriță sau pe un catâr, iar Fundația Napoléon descrie un sfânt care se întoarce în fiecare an „însoțit de un măgar încărcat până la refuz cu dulciuri”.

În Țările de Jos, Sinterklaas sosește cu vaporul, apoi umblă călare. Copiii pun un morcov sau fân în pantofi pentru calul lui. În ambele cazuri, călătorul rămâne pe pământ, sau aproape: trece din casă în casă, cu viteza unui animal de povară.

Primul Sfânt Nicolae care zboară este american și nu are sanie. Washington Irving își publică Istoria New Yorkului în 1809, iar în a doua ediție, în 1812, adaugă un vis: un colonist olandez îl vede pe sfânt sosind „peste vârfurile copacilor”, chiar în căruța cu care le aduce în fiecare an daruri copiilor. Sfântul își aprinde pipa, își pune un deget lângă nas, urcă înapoi în căruță și pleacă din nou peste copaci.

Țineți minte acest deget pus lângă nas: îl vom regăsi unsprezece ani mai târziu, în clipa în care Moș Crăciun urcă înapoi pe horn. Pentru povestea completă a măgarului din Lorena și a calului olandez, citiți Cine a fost Sfântul Nicolae?.

În ce an și-a primit Moș Crăciun sania?

Răspunsul încape într-o dată: 1821. În acel an, editorul new-yorkez William B. Gilley publică o broșură intitulată The Children's Friend, „un dar de Anul Nou pentru cei mici, de la cinci la doisprezece ani”. Poezia pe care o conține, anonimă, se numește „Old Santeclaus with Much Delight”. Cele opt gravuri colorate ale ei sunt prima folosire a litografiei în Statele Unite.

Vizitatorul, numit Santeclaus, sosește „dinspre Nord” în fiecare Ajun de Crăciun. Conduce o sanie trasă de un singur ren, care zboară deasupra hornurilor. Una dintre gravuri îl arată oprit pe un acoperiș. Este prima publicație cunoscută care pomenește și ilustrează sania și renul lui Moș Crăciun și, așa cum subliniază St. Nicholas Center, vizita are loc de acum pe 24 decembrie, nu pe 6.

De ce o sanie? Broșura nu explică, iar niciun document din epocă nu ne spune ce credea autorul ei anonim. Știm doar că, în secolul al XIX-lea, în nord-estul Statelor Unite, sania cu cai făcea parte din iarnă, până într-acolo încât avea curse și cântece ale ei, cum vom vedea mai jos. Întrebarea renului este tratată în De unde vin renii lui Moș Crăciun?.

1. 1812În a doua ediție a cărții lui Washington Irving, Sfântul Nicolae zboară peste copaci într-o căruță.
2. 1821Prima sanie, trasă de un singur ren, în broșura The Children's Friend.
3. 1823Poezia „A Visit from St. Nicholas”: o sanie în miniatură și opt reni cu nume.
4. 1863Thomas Nast desenează sania pe coperta revistei Harper's Weekly.
5. 1939Rudolph, renul cu nasul roșu, conduce sania prin ceață.

Cine a făcut sania lui Moș Crăciun să zboare?

Pe 23 decembrie 1823, Troy Sentinel publică fără semnătură „Account of a Visit from St. Nicholas”. Poezia îi este atribuită lui Clement Clarke Moore în 1837, care o revendică în volumul său Poems în 1844; unii cercetători o atribuie lui Henry Livingston Jr. Naratorul, trezit de un zgomot de pe pajiște, deschide fereastra și descoperă „o sanie în miniatură și opt reni micuți”, mânați de „un vizitiu bătrân și mic, atât de vioi și de iute”.

Poezia adaugă ce lipsea din broșura din 1821: zborul însuși. Renii urcă spre acoperiș ca frunzele uscate ridicate de uragan, cu „sania plină de jucării”. După ce își face treaba, vizitatorul își pune un deget lângă nas, ca la Irving, urcă înapoi pe horn, sare în sanie și își fluieră atelajul. Toți își iau zborul „precum puful unui ciulin”.

Cuvântul „miniatură” contează. În 1823, sania e mică pentru că și Moș Crăciun e mic: poezia îl descrie ca pe un „spiriduș bătrân” destul de mărunt cât să treacă pe coș. Va crește odată cu ilustrațiile, iar sania lui odată cu el. Cele opt nume ale atelajului și variantele lor sunt detaliate în Cum se numesc renii lui Moș Crăciun?.

De ce au devenit saniile și zurgălăii cântece de Crăciun?

În secolul al XIX-lea, în Noua Anglie, sania cu cai servește la deplasare, dar și la curse. În septembrie 1857, la Boston, editorul Oliver Ditson publică „The One Horse Open Sleigh”, un cântec de James Lord Pierpont. Vechi istorii locale din Medford, Massachusetts, spun că a fost inspirat de cursele de sănii din oraș. Nu vorbește deloc despre Crăciun.

Se leagă de Crăciun abia în anii 1860 și 1870, sub titlul pe care îl știm: „Jingle Bells”. Zurgălăii calului devin cei ai atelajului lui Moș Crăciun. Pe 16 decembrie 1965, astronauții de pe Gemini 6, Wally Schirra și Tom Stafford, îl cântă din capsula lor aflată pe orbită, unul la muzicuță, celălalt cu zurgălăi de sanie.

În 1864, la New Paris, Ohio, Benjamin Hanby scrie „Up on the Housetop”. Specialistul William Studwell îl prezintă drept primul cântec de Crăciun dedicat în principal lui Moș Crăciun. În el, renii se opresc pe acoperiș în timp ce stăpânul lor coboară cu jucăriile, o scenă pe care Hanby a împrumutat-o probabil din poezia din 1823. Ca să cântați și altele, intrați pe pagina noastră de cântece de Crăciun.

Cum a intrat sania în imagini?

Pe 3 ianuarie 1863, în plin Război Civil american, coperta revistei Harper's Weekly îl arată pe primul Moș Crăciun al lui Thomas Nast. Homestead Museum din California o descrie astfel: Moș Crăciun stă în spatele saniei, iar renii lui așteaptă răbdători sub un arc pe care scrie „Welcome Santa Claus”, lângă un steag american mare. El împarte daruri soldaților Uniunii.

Massachusetts Historical Society numără 33 de imagini ale lui Moș Crăciun desenate de Nast pentru Harper's Weekly între 1863 și 1886. Revista era tipărită alb-negru: cititorii își imaginau culoarea saniei la fel ca pe cea a hainei.

Atelajul traversează apoi Atlanticul. Potrivit Bibliotecii Congresului, mitologia saniei și a renilor zburători ajunge în Marea Britanie în anii 1860, iar Father Christmas o adoptă, contopindu-se cu Santa Claus, în anii 1870. În 1889, poeta Katharine Lee Bates o pune chiar pe doamna Crăciun să ceară un loc în sanie, o poveste pe care o spunem în Are Moș Crăciun soție?.

Sania are și scriitorii ei. Din 1920 până în 1943, J. R. R. Tolkien le scrie în fiecare an copiilor săi scrisori semnate Father Christmas. Descrie în ele un Moș Crăciun care își livrează darurile pe horn, cu o sanie trasă de reni zburători.

Sania în secolul XX: Rudolph, radare și întrebări de copii

În secolul XX, sania primește pasageri și copiloți. În 1902, L. Frank Baum, autorul lui Vrăjitorul din Oz, publică The Life and Adventures of Santa Claus și înhamă zece reni, printre care Flossie și Glossie. În 1939, Robert L. May scrie pentru magazinele Montgomery Ward povestea lui Rudolph: într-o seară cu ceață, Moș Crăciun îl pune în fața atelajului pe renul cu nasul luminos, ca să lumineze drumul saniei.

Sania intră chiar și în arhivele militare. Pe 24 decembrie 1948, forțele aeriene americane difuzează un comunicat despre o sanie neidentificată trasă de opt reni, la 14.000 de picioare altitudine, cu direcția 180. Șapte ani mai târziu, în 1955, o reclamă tipărită greșit le dă copiilor din Colorado Springs numărul unui centru de apărare aeriană: este începutul urmăririi anuale a NORAD, pe care o povestim în Cum livrează Moș Crăciun toate darurile într-o noapte?.

Copiii, în schimb, iau sania foarte în serios. În 2015, psihologii Andrew Shtulman și Rachel Yoo, de la Occidental College, intervievează 47 de copii între 3 și 9 ani. 96% dintre ei spun că Moș Crăciun zboară cu o sanie trasă de reni. Este și isprava pe care o pot explica cel mai puțin: doar 12 copii din 47 propun un mecanism pentru acest zbor.

Ceilalți răspund că sania zboară, pur și simplu. În sat, ni se pare un răspuns foarte bun. În seara de 24, îi puteți verifica traiectoria pe Santa Tracker și puteți vizita atelajul pe pagina renilor.