Cine a fost Sfântul Nicolae? Episcopul Myrei, legendele lui și drumul lui până în Lorena

Ce știm cu adevărat despre Sfântul Nicolae?

Puține lucruri, și aceasta este prima surpriză a dosarului. Potrivit tradiției, Nicolae se naște în jurul anului 270 la Patara, un port din Licia, pe coasta de sud a Turciei de azi. St. Nicholas Center relatează că părinții lui, creștini înstăriți, mor într-o epidemie pe când el este încă tânăr și că își dăruiește moștenirea săracilor și bolnavilor. Devine episcop al Myrei, un oraș vecin, pe când este încă tânăr.

Aceeași tradiție spune că a fost persecutat sub împăratul Dioclețian, exilat, apoi întemnițat pentru credința lui. Eliberat, ar fi luat parte în 325 la Sinodul de la Niceea. Moare la Myra într-o zi de 6 decembrie, în 343 după data cel mai des reținută, și este îngropat în biserica lui.

Istoricii rămân prudenți la aproape fiecare rând. Nicolae apare pe o listă a episcopilor de la Niceea abia la începutul secolului al VI-lea, la Teodor Citețul, în jurul lui 510 sau 515, iar nici Atanasie, nici Eusebiu, care au scris totuși despre sinod, nu îl pomenesc. Unii istorici se îndoiesc că a fost de față, în timp ce St. Nicholas Center consideră lista lui Teodor cea mai importantă sursă autentică despre participanți. Povestea potrivit căreia l-ar fi pălmuit pe ereticul Arie în plină ședință este atestată abia în secolul al XIV-lea, la peste o mie de ani după fapte.

Textele înseși apar târziu. În jurul lui 583, Eustratie al Constantinopolului citează o Viață a Sfântului Nicolae astăzi pierdută. Cea mai veche Viață completă ajunsă până la noi este cea a lui Mihail Arhimandritul, scrisă la începutul secolului al IX-lea, între 814 și 842, la aproape cinci sute de ani după moartea episcopului. Pentru istoricul Jeremy Seal, cea mai bună dovadă că Nicolae a existat rămâne mormântul lui, care putea fi vizitat la Myra.

Care este legenda celor trei fete și a aurului aruncat pe fereastră?

Este cea mai veche dintre legende și singura prezentă deja la Mihail Arhimandritul în secolul al IX-lea. Un om din Myra, ruinat, nu are cu ce să le dea zestre celor trei fiice ale lui. Fără zestre nu există căsătorie, iar amenințarea care plutește asupra lor este să fie vândute. Într-o noapte, o pungă cu aur intră pe fereastra deschisă. Apoi a doua, într-o altă noapte. La a treia, tatăl stă la pândă și îl recunoaște pe episcop, care îl roagă să păstreze secretul.

St. Nicholas Center notează că, după versiuni, aurul aterizează în ciorapi sau în pantofi puși la uscat în fața focului. Unele povestesc despre trei bile de aur în loc de trei pungi. Aceste trei bile au devenit unul dintre atributele sfântului pe tablouri și vitralii, uneori pictate ca niște portocale, ceea ce explică în parte portocalele strecurate în pantofii copiilor. Tot ele fac din Nicolae ocrotitorul celor care împrumută bani pe amanet și al fetelor de măritat.

Istoricii dezbat această poveste. Adam C. English susține ideea unui fond real. Jona Lendering observă că seamănă mult cu relatările lui Filostrat despre Apollonius din Tyana, un înțelept din secolul I, și crede că ar fi putut aluneca de la un personaj la altul. Sigur este că a străbătut secolele: ciorapul atârnat lângă șemineu vine direct de aici, cum povestim în istoria ciorapilor de Crăciun.

De unde vine povestea celor trei copilași puși în butoiul cu sare?

În Franța, este povestea pe care o cunoaște toată lumea, și totuși este una dintre cele mai târzii. Lipsește din primele Vieți ale sfântului și apare la sfârșitul Evului Mediu. La început, victimele nu sunt copii, ci trei tineri studenți aflați la drum, uciși de un hangiu. St. Nicholas Center precizează că versiunea cu cei trei copilași s-a impus în Franța.

Cântecul „Ils étaient trois petits enfants” („Erau trei copilași”), pe care școlarii francezi îl mai cântă și azi, datează din secolul al XVI-lea. Trei copii plecați să adune spice de pe câmp îi cer într-o seară unui măcelar să-i găzduiască. El îi ucide, îi taie bucăți și îi pune în butoiul cu sare, vasul în care se păstrează carnea. Șapte ani mai târziu, Sfântul Nicolae trece pe acolo și cere adăpost. Măcelarul îi oferă de mâncare, dar episcopul cere carnea sărată care așteaptă de șapte ani. Măcelarul fuge, sfântul îl cheamă la pocăință, întinde trei degete deasupra butoiului, iar cei trei copii se ridică.

Această legendă face din Nicolae ocrotitorul copiilor. În estul Franței, el nu călătorește niciodată singur: Père Fouettard, omul în negru, îi amenință pe copiii neascultători în timp ce sfântul împarte dulciurile. La parada de la Nancy, măcelarul din cântec are chiar propriul car alegoric, chiar în fața celui al lui Fouettard. În Țările de Jos și în Belgia, sfântul călătorește cu alți însoțitori, pe care îi prezentăm în aducătorii de cadouri din toată lumea.

Celelalte minuni din dosar

• Cei trei nevinovați: încă de la Mihail Arhimandritul, Nicolae oprește brațul călăului și salvează trei oameni condamnați pe nedrept. Devine astfel ocrotitorul victimelor erorilor judiciare.
• Furtuna: la întoarcerea dintr-o călătorie în Țara Sfântă, el potolește marea care îi amenință corabia. Marinarii din toată Mediterana îl iau drept ocrotitor.
• Vasile: un băiat răpit de pirați veniți din Creta este adus înapoi acasă, la Myra, ținând încă în mână cupa de aur a regelui pe care îl slujea.

De ce îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae pe 6 decembrie?

Pentru că este ziua morții lui. Biserica își sărbătorește sfinții la data morții lor, considerată nașterea lor în cer, și nu la data nașterii, care de altfel nu se cunoaște în cazul lui Nicolae. Bisericile care urmează calendarul iulian, precum Biserica Ortodoxă Rusă, îl sărbătoresc pe 19 decembrie după calendarul nostru. Bari adaugă o a doua sărbătoare, între 7 și 9 mai, pentru sosirea moaștelor.

Potrivit fișei de inventar a patrimoniului cultural imaterial dedicate sărbătorilor de la Nancy, Sfântul Nicolae este sărbătorit pe 6 decembrie în Belgia, în Țările de Jos, în Germania, în Luxemburg, în Elveția și în Italia, precum și în țările ortodoxe. În Franța, sărbătoarea rămâne puternică în Lorena, în Alsacia, în Franche-Comté și în Nord. În Țările de Jos și în Belgia, sfântul sosește adesea cu vaporul și străbate orașele pe un cal alb, în căutarea pantofilor lăsați lângă ferestre, uși sau șeminee.

În Lorena, în dimineața de 6 decembrie sau în weekendul cel mai apropiat, copiii cuminți găsesc dulciuri, iar cei care au lăsat în ajun o bucată de zahăr sau un morcov pentru măgarul sfântului știu de ce farfuria e goală. Alunecarea acestei vizite spre noaptea de 24 decembrie s-a petrecut mult mai târziu, la New York, la începutul secolului al XIX-lea: acesta este subiectul adevăratei povești a lui Moș Crăciun.

Cum au ajuns moaștele Sfântului Nicolae la Bari?

În primăvara lui 1087, marinari din Bari debarcă la Myra, aflată atunci sub stăpânire musulmană, și iau cea mai mare parte a scheletului chiar sub nasul paznicilor greci. Câștigă astfel o cursă începută cu Veneția, care râvnea la aceeași comoară. Pe 9 mai 1087, osemintele ajung la Bari, în Puglia. Doi ani mai târziu, în 1089, papa Urban al II-lea sfințește cripta noii bazilici și așază moaștele sub altar, unde se află și acum. Edificiul este terminat și sfințit în 1197.

Veneția nu se resemnează. Potrivit unei cronici anonime, o flotă venețiană face escală la Myra în 1100 și adună fragmentele pe care barezii le lăsaseră. Biserica San Nicolò de la Lido spune că păstrează aproximativ cinci sute. Pe 28 decembrie 2009, Turcia a cerut Italiei returnarea osemintelor.

1. 1087Pe 9 mai, moaștele sunt debarcate la Bari, după ce au fost luate de la Myra.
2. 1089Papa Urban al II-lea sfințește cripta Bazilicii Sfântul Nicolae din Bari.
3. 1100Venețienii duc fragmentele rămase la Myra până la Lido.
4. Anii 1950Anatomistul Luigi Martino examinează oasele: un bărbat mort la peste 70 de ani, de statură medie, foarte afectat de artrită.
5. 2017O coastă pleacă de la Bari spre Moscova și Sankt Petersburg, între 21 mai și 28 iulie.

Aceste oase au fost studiate. În 2004, Caroline Wilkinson și Francesco Introna, de la Universitatea din Manchester, au reconstituit un chip pornind de la măsurătorile craniului: un bărbat de aproximativ 1,68 m, cu nasul rupt și apoi sudat la loc. În decembrie 2017, la Oxford, Tom Higham și Georges Kazan au datat cu radiocarbon un fragment de bazin păstrat în Illinois și venit de la Lyon. Rezultatul: secolul al IV-lea. Cercetătorii au amintit că știința poate dovedi că o relicvă este falsă, niciodată că este autentică.

În același an, o coastă a sfântului a plecat de la Bari spre Rusia, unde Nicolae este unul dintre cei mai venerați sfinți. Potrivit Radio Vatican, aproximativ două milioane de pelerini au stat la coadă, uneori ore întregi, la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, apoi la Mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg, înainte ca relicva să se întoarcă în Italia pe 28 iulie 2017.

De ce este Sfântul Nicolae ocrotitorul Lorenei?

Totul începe cu un deget. Potrivit tradiției, în 1098, un cavaler din Lorena, Aubert de Varangéville, aduce de la Bari o falangă a sfântului la Port, un oraș negustoresc de pe râul Meurthe, care va lua numele de Saint-Nicolas-de-Port. Inscripția latină a raclei actuale o spune limpede: „Hic anno salutis 1098 Albertus de Varangisi Villa attulit sacram particulam”. Acest braț de argint cu mâna binecuvântând, înalt de 75 de centimetri, a fost făurit la Lyon de atelierul Berger et Nesme în jurul lui 1892, ca să înlocuiască raclele dăruite odinioară de duci, astăzi pierdute.

Procesiunea cu făclii se naște dintr-o altă minune. Seniorul de Réchicourt, un cruciat din Lorena prizonier în Orient, ar fi fost eliberat pe 6 decembrie 1240 și găsit în fața bisericii, cu lanțurile încă la încheieturi. De atunci, procesiunea are loc în fiecare an, în sâmbăta cea mai apropiată de 6 decembrie. După slujbă, bazilica este cufundată în întuneric, lumânările se aprind una câte una, iar mulțimea cântă „Saint Nicolas des Lorrains”, un imn cu peste patruzeci de strofe.

Pe 5 ianuarie 1477, ducele René al II-lea îl învinge pe Carol Temerarul sub zidurile orașului Nancy. Burgundul este ucis, Lorena rămâne independentă, iar René al II-lea face din Nicolae ocrotitorul ducatului său. Ca să-i mulțumească sfântului pentru victorie, înlocuiește mica biserică din Port cu o imensă bazilică în stil gotic flamboyant, construită între 1481 și 1560, cu două turnuri de 85 de metri.

Cinci secole mai târziu, edificiul avea nevoie de îngrijire. A fost restaurat vreme de vreo cincisprezece ani, în anii 1980 și 1990, datorită moștenirii lăsate de Camille Crouée Friedman, o fiică a locului plecată să trăiască la New York și moartă în 1980. Sfântul Nicolae, venit din Asia Mică prin Italia, a fost așadar salvat în Lorena de o americancă.

Cum se sărbătorește astăzi Sfântul Nicolae în Lorena?

La Nancy, sărbătoarea este atât de importantă încât figurează în inventarul patrimoniului cultural imaterial al Ministerului Culturii din Franța. Marea paradă există de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar primul car alegoric al Sfântului Nicolae a fost construit în 1924 datorită negustorilor orașului. În 2017, aproape 100.000 de oameni au urmărit doar parada principală, iar în aglomerarea urbană au avut loc între 15 și 18 parade de-a lungul lunii decembrie.

Cortegiul urmează o ordine precisă pe 1,3 kilometri. Mai întâi trec carele comunelor, apoi cele trei personaje ale legendei: Père Fouettard pe măgarul lui mecanic, măcelarul care strigă la mulțime din prăvălia lui de carton presat și cei trei copii din butoiul cu sare. Sfântul Nicolae încheie șirul pe un car luminat, înconjurat de copilași cuminți. La sosire, în Piața Stanislas, primarul îi înmânează cheile orașului de la balconul primăriei. În 2017, de-a lungul traseului au fost împărțite peste două tone de bomboane.

Cealaltă tradiție se mănâncă. Figurinele Sfântului Nicolae din turtă dulce și din ciocolată se fac la Nancy din 1840, mai întâi de casa Lefèvre-Lemoine. Din 1902, cofetarul Joseph Eidel este primul care le desenează un chip, cu ochi și un zâmbet, pe lângă barbă, cârjă și mitră. Veți găsi ce vă trebuie ca să le faceți acasă în rețetele noastre de Crăciun.

• În sâmbăta cea mai apropiată de 6 decembrie: procesiunea cu făclii de la Saint-Nicolas-de-Port.
• În același weekend: marea paradă de la Nancy, cu parade mai mici la Metz, Épinal, Verdun sau Saint-Dié-des-Vosges.
• În seara dinainte: o bucată de zahăr sau un morcov pentru măgar, uneori un desen sau o scrisoare pentru sfânt.
• Dimineața: dulciuri și turtă dulce pentru copiii cuminți și o vizită de temut a lui Père Fouettard pentru ceilalți.

Sărbătoarea a călătorit chiar și în sens invers. În Luxemburg, la Wiltz, soldați americani descoperă obiceiul după eliberarea țării în septembrie 1944. Pe 6 decembrie 1944, caporalul Richard Brookins, deghizat în Sfântul Nicolae, împarte pe străzi bomboanele și ciocolata din rațiile lor. Pentru o seară, Santa Claus cel american a redevenit Sfântul Nicolae.