Elf on the Shelf: ghidul părinților pentru spiridușul care se mută în fiecare noapte

De unde vine spiridușul Elf on the Shelf?

Totul pornește de la un joc de familie. În Statele Unite, Carol Aebersold le aducea la viață gemenelor ei, Chanda Bell și Christa Pitts, un spiriduș al lui Moș Crăciun, pe când erau mici. Ajunse adulte, fiicele au propus să facă din el o carte. Scrisă în 2004 împreună cu Chanda Bell și ilustrată de Coë Steinwart, „The Elf on the Shelf: A Christmas Tradition” apare în 2005, vândută într-o cutie cu o figurină de spiriduș.

Cartea este autopublicată. Christa Pitts se ocupă de vânzări, iar cele trei femei petrec anii următori dintr-o sesiune de autografe în alta și dintr-un târg profesional în altul. Accelerarea vine în 2007: circulă o fotografie a actriței Jennifer Garner ținând cutia, iar emisiunea „Today” îi dedică spiridușului un reportaj. Vânzările decolează.

1. 2005Apare, autopublicată, cartea lui Carol Aebersold și Chanda Bell, vândută cu o figurină.
2. 2007O fotografie cu Jennifer Garner și cutia aduce un reportaj în emisiunea „Today”.
3. 2011Postul CBS difuzează pe 26 noiembrie un desen animat de 30 de minute, „An Elf’s Story”.
4. 2012Spiridușul devine un balon uriaș în parada de Thanksgiving a magazinelor Macy’s din New York, alături de Hello Kitty și Marele Ștrumf.
5. 2013Cartea ajunge pe primul loc în clasamentul celor mai vândute cărți al USA Today.

Compania care administrează marca, Lumistella Company, are sediul în Atlanta și este condusă de cele două surori. Nu își publică conturile. Christa Pitts a declarat că a „adoptat” peste 22,9 milioane de spiriduși, animale și însoțitori de la început. În Franța, personajul s-a răspândit mai ales într-o formă liberă, fără carte și fără cutie oficială, cu un spiriduș cumpărat de oriunde.

Care sunt regulile spiridușului de pe raft?

Cartea stabilește câteva reguli, pe care marca le numește regulile „Scout Elf”, spiridușul cercetaș. Încap pe o fișă și formează miezul jocului. Restul îl inventați dumneavoastră.

• Moș Crăciun trimite spiridușul în familie ca să-i observe pe copii în perioada sărbătorilor.
• Spiridușul își primește magia de Crăciun în clipa în care familia îi dă un nume. Ultima pagină a cărții servește la notarea acestui nume și a datei „adopției”.
• În fiecare noapte zboară la Polul Nord ca să-i raporteze lui Moș Crăciun, apoi se întoarce înainte să se trezească copiii, adesea în alt loc.
• Copiii nu au voie să-l atingă, altfel riscă să-și piardă magia. În schimb, pot să-i vorbească și să-i spună dorințele lor.
• În Ajunul Crăciunului, misiunea lui se încheie: se întoarce la Polul Nord până în sezonul următor.

Pentru sosire, site-ul oficial vorbește despre o „Scout Elf Return Week”, o săptămână a întoarcerii care cade la sfârșitul lui noiembrie și ține până la începutul lui decembrie. Precizează că unii spiriduși sosesc la sfârșit de noiembrie, iar alții așteaptă a doua săptămână din decembrie. Nimic nu vă obligă deci să-l scoateți din prima zi: multe familii îl fac să sosească pe 1 decembrie, odată cu calendarul de Advent.

Ce idei simple există pentru a muta spiridușul în fiecare seară?

Spiridușul are douăzeci și patru de nopți în față, iar de multe ori oboseala părinților, nu lipsa ideilor, îl ține pironit în același loc. Din 2024, marca vinde ea însăși truse de idei pentru 24 de zile, semn că presiunea e cunoscută. Propunerile de mai jos cer mai puțin de două minute și nimic în afară de ce aveți deja în casă.

Apariții în două minute

• Așezat în castronul cu cereale de la micul dejun, cu o lingură în mână.
• Agățat cu capul în jos de o creangă a bradului, ca și cum ar fi adormit în timp ce se cățăra.
• Ascuns în frigider, bine înfofolit, „pentru că îi era prea cald lângă calorifer”.
• Citind o carte din biblioteca copiilor, cu o lanternă alături.
• În mijlocul jucăriilor de pluș, ca un dirijor sau ca un învățător.

Serile în care aveți ceva mai mult timp

• O scrisorică, scrisă foarte mărunt, care povestește o noutate de la Polul Nord și îl trimite pe copil la spiridușii din sat.
• O potecă de urme de pași din făină pe blatul din bucătărie, care duce până la borcanul cu biscuiți.
• Spiridușul care aduce hârtia și plicul pentru scrisoarea către Moș Crăciun.
• O misiune de bunătate: un desen de dăruit vecinei, o cutie cu jucării de donat.

Păstrați serile mai elaborate pentru weekend și nu vă comparați cu montajele de pe rețelele sociale. De-a lungul anilor, aceste decoruri spectaculoase au devenit o parte a tradiției pentru unele familii, dar copilul dumneavoastră nu va vedea niciodată fotografiile altora. Va vedea doar că spiridușul s-a mutat.

Ce faceți dacă copilul atinge spiridușul sau dacă acesta nu s-a mișcat?

Ambele accidente se întâmplă în aproape toate casele, iar primul aduce adesea lacrimi. Un copil de 4 sau 5 ani care a luat spiridușul în brațe poate crede sincer că l-a „stricat”. Site-ul oficial propune trei remedii, de ales după vârstă și dispoziție.

• Să scrieți un bilețel de scuze spiridușului sau lui Moș Crăciun: potrivit mărcii, este cea mai eficientă metodă.
• Să presărați puțină scorțișoară lângă spiriduș, nu pe el. Marca o compară cu niște vitamine care îl ajută să se întoarcă la Polul Nord pentru un control la „medicii spiridușilor”.
• Să cântați în familie un colind, pentru că spiridușii adoră muzica, iar buna dispoziție le redă magia.

A doua zi dimineață, spiridușul reapare în alt loc, în plină formă. Puteți adăuga un bilet scris de mâna lui: „Mulțumesc pentru scorțișoară, sunt ca nou.” Mesajul de transmis e simplu: un accident se repară și nimeni nu e pedepsit.

Și când spiridușul a uitat să se mute?

Site-ul oficial oferă chiar el scuze pentru spiridușii întârziați: o furtună de zăpadă care i-a blocat, o oprire turistică în timpul călătoriei, un antrenament de zbor prelungit sau scrisori către Moș Crăciun de sortat înainte de plecare. Puteți folosi aceste idei în dimineața în care spiridușul nu s-a mișcat: „A fost viscol pe drumul spre Polul Nord, s-a întors prea târziu ca să-și schimbe locul.”

Este spiridușul de pe raft o idee bună pentru copii?

Critica cea mai des citată vine din Canada. În decembrie 2014, Laura Pinto, profesoară la facultatea de științe ale educației a Universității din Ontario (UOIT, astăzi Ontario Tech), și Selena Nemorin, de la Universitatea Monash din Australia, publică împreună cu Centrul canadian pentru politici alternative un text intitulat „Who’s the Boss?”. Teza lor: spiridușul îi obișnuiește pe copii cu ideea că sunt observați permanent.

Argumentul lor se sprijină pe regula „nu atinge”. Cu o păpușă obișnuită, copilul conduce jocul. Cu spiridușul, trebuie să accepte că o păpușă îl supraveghează și face un raport, fără să poată acționa asupra ei. Autoarele văd aici o pregătire pentru a accepta fără spirit critic, ba chiar pentru a căuta, privirea din afară asupra propriilor fapte. Revista The Atlantic povestea atunci că unii copii sunau la propria ușă ca să-l anunțe pe spiriduș că au ajuns acasă.

Alte voci răspund că nu trebuie văzut în el mai mult decât un joc. Judith Tellerman, psiholog la University of Illinois College of Medicine, rezumă poziția cealaltă: „Spiridușul este un reper vizual pentru a fi cuminte.” Niciun studiu publicat nu măsoară până azi vreun efect al spiridușului asupra comportamentului copiilor, nici într-un sens, nici în celălalt. Dezbaterea rămâne una de idei.

Criticile îi vizează și pe părinți. Jurnalista Kate Tuttle, în The Atlantic, a numit spiridușul un „tăvălug comercial deghizat în tradiție”, iar criticul Hank Stuever, de la Washington Post, o simplă „cameră de supraveghere pentru bonă”. În practică, felul în care îl folosiți contează mai mult decât obiectul în sine.

• Un spiriduș care face pozne și lasă bilețele amuzante seamănă cu un joc de imaginație împărtășit.
• Un spiriduș fluturat ca o amenințare („o să-i spun spiridușului”) seamănă mai mult cu instrumentul de control descris de Pinto și Nemorin.
• Un spiriduș care încurajează gesturi de bunătate mută atenția de la supraveghere spre ceilalți.

Ce alternative există la spiridușul de pe raft?

Mai multe familii au preluat ideea unui personaj care își schimbă locul în fiecare dimineață, dându-i un alt rol. Unele versiuni sunt comerciale, altele complet libere.

Spiridușul poznaș, varianta franceză și quebecheză

În Franța, practica cea mai răspândită nu este Elf on the Shelf al mărcii, ci „lutin farceur”, spiridușul poznaș. Potrivit Futura, care i-a refăcut istoria în decembrie 2024, el amestecă trei povești: cartea americană din 2005, un bunic din Quebec, domnul Tremblay, care desena urme de pași în zăpadă pentru nepoții lui și inventa cu ei capcane ca să prindă spiridușul, și Jólasveinar din Islanda. Spiridușul poznaș doarme ziua, face pozne noaptea și nu supraveghează pe nimeni.

Kindness Elves, spiridușii bunătății

Bloggerița Anna Ranson, autoarea site-ului The Imagination Tree, și-a descris în noiembrie 2013 „Kindness Elves”, imaginați cu doi sau trei ani mai devreme. Ei sosesc la începutul lui decembrie într-o căsuță, cu o scrisoare de prezentare. În fiecare dimineață propun o faptă bună, așezați lângă obiectul necesar: un castron pentru a coace biscuiți de dăruit vecinilor, o cutie pentru a dona jucării unui spital de copii. Ei încurajează în loc să supravegheze și lasă uneori un bilet ca să laude o bunătate.

Mensch on a Bench, pentru Hanuka

Când fiul său Jacob i-a cerut un Elf on the Shelf, Neal Hoffman i-a răspuns că mai degrabă va primi un „mensch on a bench”. În idiș, un mensch este un om integru. A finanțat proiectul prin Kickstarter, iar primele 1.000 de jucării de pluș, vândute de Hanuka 2013, s-au epuizat în zece zile. Una dintre regulile lui: într-o seară a sărbătorii, oferi un cadou cuiva aflat în nevoie în loc să primești.

Vă puteți lipsi și de personaj. Un calendar de Advent cu o căsuță pentru fiecare zi, o activitate trasă la sorți dintr-un borcan sau o scrisoare de la Polul Nord sâmbăta oferă aceeași plăcere a surprizei de dimineață. Ca să descoperiți vizitatorii de decembrie din alte țări, printre care cei treisprezece flăcăi de Crăciun din Islanda, citiți articolul nostru despre aducătorii de daruri din întreaga lume.