Cum se sărbătorește Crăciunul în Mexic? Posadas, piñatas, Nochebuena și Magii

Când începe și când se termină Crăciunul în Mexic?

Sezonul se deschide cu sărbătoarea Fecioarei din Guadalupe, pe 12 decembrie, precedată de o novenă de rugăciuni începută pe 3. Adesea, chiar în ziua aceea familiile își așază nacimiento, ieslea, care va rămâne la locul ei până pe 2 februarie. Ieslele mexicane adaugă cu plăcere detalii locale: cactuși nopal, curcani, o femeie care pregătește tortillas.

1. 12 dec.Sărbătoarea Fecioarei din Guadalupe, așezarea ieslei.
2. 16-24 dec.Cele nouă seri de posadas, cu cântece, ponche și piñatas.
3. 23 dec.Noche de Rábanos la Oaxaca, concursul de ridichi sculptate.
4. 24 dec.Nochebuena: Misa de Gallo, cina târzie, Pruncul Iisus așezat în iesle.
5. 28 dec.Día de los Santos Inocentes, echivalentul mexican al păcălelilor de 1 aprilie.
6. 6 ian.Día de Reyes: cadourile Magilor și rosca.
7. 2 febr.Día de la Candelaria: binecuvântarea Pruncului Iisus și tamales.

Acest calendar schimbă totul pentru copii. Un copil mexican poate primi un cadou pe 24 seara, altul pe 6 ianuarie și poate împărți tamales pe 2 februarie cu toată familia.

Ce sunt Las Posadas în Mexic?

*Posada* înseamnă „han” sau „adăpost”. Posadas reiau căutarea Mariei și a lui Iosif la Betleem, care bat din ușă în ușă fără să găsească unde să doarmă. Au loc în fiecare seară de pe 16 până pe 24 decembrie, adică nouă seri: fiecare, potrivit tradiției, reprezintă o lună din sarcina Mariei.

Originea lor este precisă. Sursele o plasează la mănăstirea augustiniană San Agustín de Acolman, lângă Ciudad de México. În 1586 sau 1587, după autori, priorul ei, fray Diego de Soria, obține de la papa Sixt al V-lea permisiunea de a celebra *misas de aguinaldo*, „liturghii ale darurilor”, de pe 16 până pe 24 decembrie. Cu timpul, celebrarea a ieșit din cadrul bisericii și a trecut din casă în casă, pe străzi și prin curți.

Cum se desfășoară o posada?

• Două persoane, adesea copii, joacă rolurile Mariei și lui Iosif; uneori Maria călărește un măgar adevărat. Alte alaiuri poartă pur și simplu statuete.
• Conducătorul poartă o lumânare apărată de un abajur de hârtie, iar fiecare îl urmează cu propria lumină.
• Grupul se împarte: o jumătate cântă afară ca să facă pedir posada, adică să ceară adăpost, cealaltă răspunde dinăuntru și refuză.
• La ultima ușă, „hangiii” îi recunosc pe pelerini și deschid. Se face o rugăciune în fața ieslei, adesea rozariul.
• Apoi vine petrecerea: villancicos, tamales, atole, buñuelos, ponche și piñata.

Invitații pleacă adesea cu un aguinaldo, o pungă mică de dulciuri. Obiceiul a călătorit: la San Antonio, în Texas, o posada mare urmează în fiecare an, din 1966, River Walk până la catedrala San Fernando, iar Filipinele și-au făcut din ea propriul spectacol, *Panunulúyan*.

De ce are piñata de Crăciun șapte colțuri?

Piñata de Crăciun nu este un măgar sau un personaj de desene animate: este o stea cu șapte colțuri, montată în mod tradițional pe un vas de lut. Fiecare colț reprezintă unul dintre cele șapte păcate capitale. Spărgând-o, „distrugi” simbolic păcatele, iar fructele și bomboanele care cad se împart între toți.

Ea face parte din fiecare seară de posada și este momentul pe care copiii îl așteaptă toată seara. Colțurile sunt îmbrăcate în hârtie colorată și franjuri lungi care zboară la fiecare lovitură.

Astăzi, piñata în formă de stea stă alături de cele în formă de personaje, iar multe sunt din carton, nu din lut. Structura rămâne însă cea a unei încercări împărtășite: fiecare copil lovește pe rând, în timp ce adulții cântă și trag de frânghie ca să ridice și să coboare steaua.

Cum decurge Nochebuena, seara de 24 decembrie?

Ziua de 24 decembrie se numește Nochebuena, „noaptea bună”. Familiile merg la Misa de Gallo, „liturghia cocoșului”, celebrată târziu în seară, apoi se adună la o cină mare. În seara aceasta se adaugă în sfârșit figurina Pruncului Iisus, Niño Dios, în ieslea care îl aștepta goală de pe 12 decembrie.

Pe masă se găsesc bacalao, cod sărat gătit ca tocăniță, romeritos, o plantă cu frunze cărnoase care se fierbe înainte de a fi servită într-un mole, adesea cu chiftele de creveți, și un curcan sau o șuncă. Copiii se joacă cu artificii de mână, *luces de Belén*, „luminile Betleemului”. Potrivit El Universal, acești lăstari se mâncau deja înainte de cucerire, iar cum mâncarea nu conține carne, s-a impus la mesele din ajunul sărbătorilor, iar 24 decembrie era o astfel de zi. Cadourile se deschid adesea la miezul nopții, iar ziua de Crăciun propriu-zisă este mai degrabă liniștită.

Floarea de Nochebuena

Planta pe care restul lumii o numește poinsettia poartă în Mexic numele sărbătorii: flor de Nochebuena. Înainte de cucerire, se numea *cuetlaxochitl* în nahuatl, pe care Gaceta UNAM îl traduce prin „floare care se ofilește”. Era folosită în ceremonii, iar suveranii o cultivau în grădinile lor.

Numele englezesc vine de la Joel R. Poinsett, numit în 1825 primul trimis al Statelor Unite în Mexic. El părăsește țara în 1828, iar grădina Bartram din Philadelphia prezintă „Poinsettia” la sfârșitul lui 1829. În 2018, potrivit Gaceta UNAM, Europa a produs circa 110 milioane de plante, Statele Unite 50 de milioane, iar Mexicul 19 milioane.

Ce este Noche de Rábanos din Oaxaca?

În fiecare an, pe 23 decembrie, piața mare din Oaxaca, în sudul țării, se umple de ridichi sculptate. Iesle, dansatori, biserici, animale: peste o sută de participanți cioplesc scene întregi în ridichi uriașe. Orașul organizează acest concurs din 1897.

Potrivit Mexico News Daily, ridichile vin toate din același câmp din Santa Cruz Xoxocotlán. Sunt semănate în trei etape ca să aibă mărimi diferite, cu tehnici care le fac necomestibile, și sunt recoltate pe 19 decembrie. Spectacolul durează doar câteva ore: odată sculptate, ridichile se ofilesc și își pierd forma. Alte categorii folosesc flori uscate și pănuși de porumb.

O legendă spune că în secolul al XVIII-lea niște călugări ar fi găsit în decembrie ridichi uitate și le-ar fi dus la piață drept curiozități. Sigur este că, înainte de concurs, grădinarii sculptau deja ridichile prea mari ca să atragă clienții târgului de Crăciun.

Pastorelas și Santos Inocentes

În toată țara, sezonul este și cel al pastorelas, piese cu păstori care îi pun în scenă pe arhanghelul Mihail, pe diavolul Luzbel și pe un pustnic comic pe drumul spre Betleem. Pe 28 decembrie, ziua Santos Inocentes, oamenii își fac farse, ca în Franța pe 1 aprilie: cea mai clasică este să împrumuți un obiect sub un pretext fals.

Cine aduce cadourile în Mexic: Santa Claus, Niño Dios sau Magii?

Toți trei, după familie. În Mexic i se spune pur și simplu Santa Claus, păstrându-se numele englezesc, și trece pe 24 seara. În multe case, Niño Dios, Pruncul Iisus, aduce cadourile de Crăciun. Iar pe 6 ianuarie vin Reyes Magos, Magii, și adesea tocmai ei aduc cele mai multe daruri. Numele lor sunt detaliate în numele lui Moș Crăciun în lume.

Aceste obiceiuri sunt mai puțin vechi decât s-ar crede. Un articol din UNAM Global, publicația Universității Naționale Autonome a Mexicului, amintește că a le face copiilor cadouri de ziua Magilor nu este o tradiție colonială: ea s-a instalat în secolul al XIX-lea. Un universitar îl numește acolo pe Santa Claus „tradiție anglo-saxonă”.

În noaptea de 5 ianuarie, copiii pun un pantof lângă ușă și uneori își încredințează scrisoarea către Magi unui balon umflat cu heliu. Pe 6 se împarte rosca de Reyes, un cozonac în formă de coroană care ascunde o mică figurină a Pruncului Iisus. Cine o găsește oferă tamales pe 2 februarie, la Candelaria, ziua în care Pruncul Iisus din iesle este dus la biserică pentru binecuvântare, adesea îmbrăcat pentru ocazie. Detaliile despre acești Magi se găsesc în cine aduce cadourile în lume.

Bradul a sosit mai târziu, mai întâi la străinii stabiliți în Mexic, înainte de a ajunge în familiile mexicane. A ajuns până la recorduri: în 2009, Ciudad de México a înălțat un brad de 110,35 metri, recunoscut de Guinness drept cel mai mare din lume la vremea aceea. Ca să-i scrieți lui Moș Crăciun înainte de vizita lui din 24, treceți pe pagina noastră Scrisoare către Moș Crăciun.